„După părerea dumneavoastră, ce este o greşeală? O eroare de judecată, o acţiune cu efecte negative?“, l-am întrebat eu pe psihanalistul Didier Dumas.
Răspunsul său m-a luat prin surprindere: „Greşeala? Greşeala înseamnă lucruri nespuse, imposibilitatea de a vorbi despre anumite lucruri, de a se asuma ca o fiinţă umană, ca fiinţă care există prin limbaj. Greşeala este, într-un cuvânt, trauma; cea pe care am trăit-o sau cea pe care am provocat-o. Cunoaştem deja lucrul acesta datorită psihanalizei. Practica terapeutică actuală ne arată că traumele ancestrale, fantomele, produc efecte devastatoare asupra mai multor generaţii dintr-o descendenţă.“
Fie că vrem, fie că nu, aceste transmiteri există, iar aspectele lor pozitive şi naturale rămân să fie descoperite. Ceea ce ştim e că fenomenul transgeneraţional este însuşi procesul vital de transmitere a spiritului de-a lungul generaţiilor, proces pus deseori sub semnul întrebării de ştiinţele omului.